„Autismul virtual” NU este un diagnostic medical recunoscut.
Termenul „autism virtual” a fost introdus de psihologul român Marius Zamfir, psiholog clinician și membru fondator al Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului „Sfântul Serafim de la Sarov”. El a folosit această denumire pentru a descrie fenomenul observat la copiii expuși excesiv și timpuriu la consumul de ecrane (televizor, tabletă, telefon etc.).
Ecranele și dezvoltarea copilului
Expunerea prelungită și nestructurată la ecrane poate avea următoarele efecte asupra copilului:
- Hiperactivitate
- Deficit de atenție
- Scăderea capacității de concentrare
- Dificultăți în inițierea și menținerea interacțiunilor sociale
Similarități cu autismul
În unele cazuri, acești copii pot prezenta comportamente asemănătoare tulburării de spectru autist (TSA), cum ar fi:
- Evitarea contactului vizual
- Lipsa inițiativei sociale
- Stereotipii motorii sau verbale
- Întârziere în limbaj
Diferența esențială față de autismul clasic este evoluția în timp
Copiii care prezintă aceste comportamente din cauza suprastimulării vizuale (ecrane) pot înregistra progrese semnificative atunci când consumul de ecrane este redus drastic și sunt introduse intervenții corecte de stimulare cognitivă și socială.
Factorul genetic
Este important de menționat că nu orice copil expus la ecrane dezvoltă întârzieri în dezvoltare.
Expunerea excesivă la ecrane poate acționa ca un factor declanșator la copiii care prezintă deja o predispoziție genetică pentru întârzieri de dezvoltare sau alte tulburări neuropsihologice.
Concluzie
- „Autismul virtual” nu este o tulburare în sine, ci un fenomen care imită manifestările TSA la unii copii expuși excesiv la ecrane.
- Diagnosticarea diferențială corectă este esențială și trebuie realizată de specialiști (psihologi, psihiatri, logopezi).
- Reducerea consumului de ecrane, implicarea copilului în interacțiuni reale și terapia timpurie sunt esențiale pentru recuperare.
